10 imagini cu animale supravegheate de copii mici

Copiii stim cu siguranta ca sunt niste ingerasi micuti pe care nu te poti supara.

Mai ales daca fac niste nazbatii pe care ai dori de fapt sa le postezi pe facebook. Iata cum supravietuiesc niste animale de casa lasate singure cu copii stapanilor lor.

Nu stiu daca ceea ce fac cei mici este neaparat bine sau nu, dar cu siguranta poti sa razi de te prapadesti inainte de a ii certa si a-i pedepsi pe cei mici. Ce pot face rau? Sa vopseasca pisica si cainele? Bine ca nu beau laptele pisicilor de pe jos. Ah stai….

Micutii care au un animal in preajma au de castigat pe mai multe planuri:

usurinta in a initia si a mentine contacte sociale, dezvoltarea capacitatilor empatice, copilul invata ce inseamna sa fii responsabil (a hrani, a adaposti, a asigura curatenie si siguranta), cresterea increderii in sine, dezvoltarea motricitatii (atat cea grosiera cat si cea fina prin faptul ca alearga alaturi de ele cat si prin faptul ca trebuie sa dozeze hrana, apa, sa le perie), dezvoltarea sanatoasa a sistemului imunitar al copilului (s-a demonstrat ca acei copii care au locuit cu un animal cu par in primul an de viata au suferit de mult mai putine alergii decat ceilalti copii)

„Ii ajuta pe copii sa aiba un animal de companie sau este adevarat faptul ca cei care au animale de companie devin antisociali, traiesc intr-o ‹alta lume a lor›?” – este o intrebare frecventa pe care mi-o pun parintii care doresc sa le cumpere animale copiilor, dar nu stiu daca este bine sa faca acest pas.

Ii ajuta – chiar si pe copiii mai retrasi, mai timizi, ii ajuta sa interactioneze mai usor si sa devina mai sociabili. In cazul in care copilul dvs. are dificultati insurmontabile in a relationa, in ciuda faptului ca aveti un animal de companie, va recomand sa consultati un psihoterapeut sau psiholog clinician pentru a vedea daca nu cumva este vorba de un aspect care necesita o abordare speciala.

Este foarte putin probabil ca din cauza relatiei cu un animal de companie, copilul sa aiba comportamente antisociale sau sa interactioneze mai putin cu semenii lui. Cel mai probabil – daca apare aceasta aparenta corelatie – era un aspect prezent de mai demult insa abia acum s-a tras un semnal de alarma pentru dumneavoastra in legatura cu abilitatile de relationare ale copilului.

Daca va asumati dvs. responsabilitatea fata de animal, copiii pot beneficia inca de la nastere. Daca doriti sa isi asume jumatate din responsabilitati, varsta de 4-5 ani este potrivita (pe la 3 ani poate sa hraneasca animalul, pe la 4-5 poate sa il perie, sa mentina curat spatiul). Insa daca aveti un copil si doriti sa isi asume toate aspectele din ingrijirea animalului, acesta ar trebui sa aiba 7 ani, in functie de maturitatea emotionala a fiecaruia.

In situatia in care doriti sa aduceti in camin un animal in special pentru copil, varsta difera de asemenea de la animal la animal, intrucat gradul de implicare necesar difera. Un acvariu cu pesti, o colivie cu pasari, cel mai adesea nu implica un contact direct si necesita mai putin timp petrecut pentru a hrani si a curata, iar afectiune minimal in schimb o pisica necesita mai multa ingrijire iar un caine cel mai mult timp dintre toate cele enumerate mai sus. In speta – in functie de nivelul de implicare necesar creste si varsta la care isi va putea asuma responsabilitatea pentru animal.

Mai important este faptul ca micutii se ataseaza foarte mult de animale, sunt marcati de aparitia in viata lor cat si de pierderea lor. Trebuie sa tratati in consecinta cu simt de raspundere cum alegeti sa fie atat intrarea cat si separarea de acestea. O trauma din lipsa de preocupare a parintelui pentru starea emotionala a copilului in situatii de pierdere poate avea efecte negative mult, mult timp asupra acestuia.

Ce animale sunt recomandate copiilor?
Din punct de vedere psihologic, daca doriti in primul rand ca fiul sau fiica dvs. sa relationeze, cele mai indicate animale sunt porcusorii, pisicile, cateii – animale cu care poate avea contact direct si din care poate astfel beneficia cel mai mult. Insa daca doriti sa aiba mai putin contact cu acestea, sunt recomandati pestii, pasarile. Important este sa aflati de la copil ce anume isi doreste, cat de mult vrea sa se implice.

Psihoterapie asistata de animale?
De beneficiile relationarii cu animalele de companie se bucura si copiii care participa la diferite programe de psihoterapie asistata de animale. In 2013 am inceput primele astfel de sedinte in procesul psihoterapeutic cu o fetita care are o tulburare din spectrul autist – sindrom Asperger; continua si in prezent. Va redau cateva randuri din cuvantul inainte pe care l-am scris pentru cea de-a treia carte scrisa dupa sedintele cu aceasta fetita:

„Cele mai importante rezultate au fost imbunatatirea abilitatilor de interrelationare si de comunicare nonverbala. A avut de invatat despre cum sa se apropie, cum sa initieze contactul, cum sa observe interesul celuilalt pentru interactiune, cum sa il mentina – toate acestea la nivel gestual, non-verbal. Pe plan emotional a beneficiat de schimbul de afectiune neconditionata si nemijlocita de un schimb intelectual. Provocarile ei au fost in a accepta atunci cand nu exista interes inspre relationare din partea celuilalt si in a experimenta modalitati de a invita la joaca in mod creativ, fiind atenta la semnalele nonverbale din partea partenerilor de joaca.”

Distribuie acest articol util prietenilor tăi!